Educație pentru cunoașterea naturii în învățământul de stat! – proiect de lucru
Septembrie 2025 - până în prezent
Septembrie 2025 - până în prezent
De mulți ani sper că într-o zi sistemul nostru de învățământ va fi altfel și va exista o materie de cunoaștere a naturii și cam așa ar arăta coperta albumului, ca atunci când și noi am fost în excursii în liceu încoace-încolo și ne-am îndrăgostit de acel ceva pe care îl numim natură, iar apoi am devenit tot mai interesat care sunt speciile lângă noi, ce fac și cum pot fi protejate. Așa am ajuns să devin ecolog, iar restul despre mine se poate citi pe acest site.
Apoi a început să prindă tot mai mult contur în mine ideea că ar fi foarte important să transmit această entuziasm, această perspectivă și aceste cunoștințe și noilor generații. Am scris un apel pentru cadrele didactice, care poate fi vizualizat făcând clic aici (momentam pe limba maghiară) – pentru cei care acum au mai mult timp decât să deruleze pagina în două minute.
La apel, deocamdată o singură profesoară și clasa ei s-au înscris: Kinga Fehér, profesoară de biologie, împreună cu clasa a IX-a de la Liceul Reformat din Satu Mare. Ea a scris următoarele despre propunerea de program, iar cu ei a avut loc prima oră de probă pe 12 decembrie 2025:
"Consider că cunoașterea naturii și acordarea atenției față de mediul înconjurător nu sunt importante doar pentru că eu sunt profesoară de biologie. Pentru a iubi animalele, a nu distruge plantele, a nu vătăma o ființă ‘neplăcută’ doar pentru că putem; este esențial să cunoaștem natura și vietățile care trăiesc în ea, iar apoi, pur și simplu, să ne trăim viața de zi cu zi cu atenție și respect, provocând cât mai puțin rău mediului nostru. Desigur, printre orele de la școală are loc și un astfel de tip de educație, dar pentru ca ea să fie eficientă, trebuie să fie regulată; nu este suficient să se întâmple doar atunci când rămâne puțin timp la oră. Pe lângă învățarea prin discuții și jocuri, ar fi esențiale experiențele apropiate de natură, adică activitățile desfășurate în aer liber. Toate acestea ar fi cel mai eficiente dacă, asemenea orelor de curs, ar avea loc lunar și ar fi realizate de o persoană care are toate aptitudinile necesare pentru acest lucru.”
De ce este important să învățăm despre toate acestea?
Dacă acest grup ia parte în mod regulat, timp de patru ani, la activități care întăresc cunoașterea, dragostea și respectul față de natură, există șanse mari ca ei să devină adulți pentru care protecția naturii, protecția mediului și un mod de viață responsabil față de mediu vor fi importante.
În decembrie 2025 s-a strâns suma de 1.661 lei, așa că am decis să preiau, pe lângă clasa a IX-a, și o clasă pregătitoare cu efectiv redus. Doamna învățătoare Hart Edina a fost foarte entuziastă în această privință. Avem și un jurnal al activităților, însă acesta nu este public. Aici puteți vedea câteva fotografii de la activitățile din luna decembrie:
Pentru ca Csilla să poată merge regulat în clasa condusă de Kinga ;i de Edina și să țină activități, are nevoie de următoarele lucruri:
neuroni odihniți, ca să aibă suficientă energie emoțională pentru fiecare elev;
timp creativ, ca să poată propune activități adaptate clasei;
mașină sau un mijloc de transport în comun, ca să ajungă la fața locului;
timp pentru a ajunge la locul activității, timp pentru a susține ora, timp pentru a scrie un jurnal despre cele întâmplate, timp pentru reflecție asupra activității, pentru a căuta răspunsuri la întrebările apărute și apoi pentru a răspunde la ele;
trebuie să acopere cheltuielile legate de firmă;
și trebuie să aibă timp să asculte și să observe păsările, ca în fotografia de aici, pentru ca apoi să poată transmite mai departe și aceste cunoștințe.
Pentru ca Csilla să-și poată elibera timpul creativ, este necesar să nu lucreze opt ore pe zi ca un robot în altă parte; însă, dacă nu face asta, foarte repede ajunge în dificultăți financiare. De aceea s-a gândit că ar fi grozav să poată trăi din ceea ce îi place, iar, după părerea ei, societatea de astăzi are nevoie de un astfel de tip de activitate, pe care ea însăși l-a imaginat pentru sine.
În ianuarie 2026 am reușit să ajung doar la clasa Kingăi. Din motive tehnice, clasa Edinei nu a fost la școală în ziua în care planificasem activitatea, dar sper că a fost o situație izolată și că vom putea menține o activitate pe lună.
La a doua activitate, la fel ca la prima, accentul a fost pus pe cunoașterea speciilor. Au existat jocuri de recapitulare, dar și unele noi, și am organizat o competiție pe echipe — despre acest lucru discut cu plăcere și pe e-mail, dacă mă contactează cineva, legat de când consider că este util și când este mai bine să fie evitat. Este întotdeauna important să ne adaptăm la clasă din acest punct de vedere și este de mare ajutor dacă cineva cunoaște dinamica de grup a clasei.
Pentru că soarele strălucea foarte frumos, am încheiat activitatea cu o scurtă plimbare pe malul Someșului — a trecut mult timp de când am văzut atâția cormorani mari (Phalacrocorax carbo) în zonă.
Deși calitatea fotografiei nu este foarte bună, sper că poate transmite atmosfera și importanța acestor scurte plimbări în jurul școlii. Chiar dacă uneori adolescenții se împotrivesc și spun că nu mai vor să meargă nicăieri, aceste ieșiri sunt absolut necesare pentru a ne reconecta cu natura.
În clasa Kingăi activitatea a fost mai mult bazată pe discuții. De data aceasta nu a fost concurs pe echipe; ne-am gândit împreună cum ar putea fi realizată o viață fără deșeuri și am ajuns foarte repede la o întrebare interesantă: dacă am limita averea celor mai bogați oameni, ar ajuta acest lucru?
M-am bucurat că adolescenții au venit ei înșiși cu o întrebare atât de bună și că am putut dezbate acest subiect.
Un aspect important al proiectului este ca activitățile să fie variate și personalizate: recunoașterea speciilor prin joc, experiență pe teren, discuții, dezbateri.
În clasa Edinei ne-am familiarizat cu urme de animale, blănuri și vertebre de căprioară, iar covorul croșetat l-am desemnat drept „loc de joacă” permanent – aici vor avea loc activitățile.
Am pornit într-o excursie cu adolescenții la Resighea, ca să vedem o mică parte din una dintre ariile Natura 2000 din apropiere, Câmpia Careiului.
Cel mai memorabil moment a fost aprinderea focului pentru frigerea slăninii. Eu aș fi renunțat, dar m-au convins să mai acordăm o jumătate de oră și, rapid, au apărut deodorantele și umbrelele și am reușit să facem focul. Eu sigur nu aș fi luat niciunul dintre ele într-o excursie, dar aici și atunci au fost de mare ajutor, iar adolescenții au rezolvat situația excelent. Le mulțumesc și pe această cale pentru experiență!
Având în vedere venirea primăverii, elementul principal al activității a fost un model de hotel pentru insecte.
Hotelurile pentru insecte sunt necesare deoarece obiceiurile noastre de construcție s-au schimbat, iar acum există mai puține tulpini de stuf și mici găuri în pereții de chirpici disponibile pentru insectele solitare pentru a-și depune ouăle. Am jucat și noi acest rol: eram albine solitare în căutarea unei tulpini de stuf unde să ne putem depune ouăle.
După o scurtă recapitulare a excursiei, am continuat activitatea din aprilie cu jocuri despre păsări. A trebuit să jefuim împreună o bancă, iar eu eram bancherul; pentru răspunsuri corecte au primit jetoane de la bancă.
După joc, am continuat următoarele două ore cu o discuție mai serioasă, în care am încercat să găsim soluții despre cum ar trebui să funcționeze, în mod ideal, sistemul educațional. Am reflectat mai detaliat asupra acestui subiect în jurnalul privat; dacă este cineva curios, să-mi scrie și să bem o cafea și să povestim.
La grupa celor mici, tema săptămânii a fost animalele domestice și animalele sălbatice, așa că am încercat să mă conectez puțin la acest subiect.
În imagine se vede un craniu de capră neagră, pe care l-am găsit în Munții Ceahlău, complet întâmplător; ne-am rătăcit și așa am dat peste el, iar acesta este un material didactic mult mai bun decât o fotografie tipărită. Tot spunem că da, pentru cei mici acest lucru este important, dar eu cred că și pentru cei mari. La ediția din acest an a Conferinței "Mentés Másként" am auzit de la un participant o expresie foarte bună: "să ne reobișnuim". Se referea la faptul că facem anumite lucruri doar pentru că așa ne-am obișnuit, iar prin asta ne limităm destul de mult posibilitățile de soluționare. Fiecare clasă ar putea avea o colecție proprie, nu? Sau fiecare școală. Dar pentru asta este nevoie ca cineva să aibă timp să meargă să caute materiale didactice, să se rătăcească și să hoinărească.
Cu cei mai mari ne-am aventurat până pe malul Someșului. Am pornit de la școală, iar obiectivul nostru a fost o colonie de lăstuni de mal.
Este întotdeauna o dilemă cât de multe informații să le oferi: ce este suficient, dar nu prea puțin, și ce devine deja prea mult, astfel încât oricum nu vor reține. După câte astfel de ocazii încep să se intereseze singuri de numele speciilor?
Cu cei mici am sărbătorit Ziua Păsărilor și a Arborilor, am încercat cum este să privești printr-un binoclu și am observat câteva preparate botanice.
Folosirea binoclului necesită mult exercițiu; la început, copiii se uită de obicei unii la alții prin el. Este nevoie de câteva ocazii până când se obișnuiesc cu utilizarea lui.
Am mers în excursie la Igniș, unde, după multă ezitare și gândire, l-am luat cu noi și pe Keksz, câinele nostru. Se conectează foarte ușor cu oamenii și îi îndrăgește imediat pe toți, însă aveam mari rețineri din cauza câinilor ciobănești. Mi-aș dori foarte mult să vină odată momentul în care să nu mai trebuiască să mă întreb dacă îl pot lua cu mine sau nu, pentru că atât copiii mai mici, cât și cei mai mari, se apropie cu ușurință de el, iar astfel și împrietenirea devine mai ușoară.
Cu cei mici am vizitat Grădina Comunitară din Satu Mare, unde una dintre cele mai captivante activități a fost să ținem insecte în mâini. Copiii se tem de multe lucruri, iar aceste temeri pot fi depășite doar dacă ieșim afară și luăm în mâini câteva viețuitoare inofensive – de exemplu albine solitare, ploșnițe roșii (bodobaci) sau păianjeni.
În același timp, regulile petrecerii timpului în natură pot fi învățate doar fiind afară, cât mai mult. Nu se poate sări peste etape și nu există soluții instantanee. Este nevoie de timp.